Sunt fraze care ne-au ramas in suflet.
De ce iubim Romania?
Pentru că e tărâmul superb închis între alte, frumoase, diferite lumi. Pentru că are formă buchet de flori cu cozile în apă. Pentru că sufletul meu tresaltă mereu atunci când mâna mi se împiedică pe hărţile în relief de crestele munţilor, de asprimea podişurilor, de netezimea câmpiilor.
Pentru că e ţara în care m-am născut şi în care cresc încet şi-n grabă totodată, cu atâta nerăbdare, mereu.
Pentru că avem parcuri superb de verzi şi flori de-o rară frumuseţe. Pentru că adăpostim printre ruine secole de istorie cu victorii glorioase şi oseminte ale unor oameni de-o valoare inestimabilă.
Pentru că avem deschidere la o mare caldă şi prietenoasă în care soarele s-ascunde la fiecare apus ca să răsară apoi, falnic, dimineaţa devreme. Pentru că avem munţi înalţi, cu brazi mândri ce-şi întind crengile până la cer, îmbrăţişându-l cu dor.
Pentru că e minunat să te trezeşti în zori pe plajă, sau pe vârful muntelui şi să respiri cu tot sufletul o gură de aer 100% românesc.
Pentru că toate gândurile celor plecaţi peste hotare se întorc mereu aici, acasă. Pentru că numai noi ştim cum e să ne fie dor într-o mie de feluri, în limba noastră, în ţara noastră, în sufletele noastre de români autentici.
Pentru că versurile poeţilor noştri n-ar avea haz ori lacrimi scrise în altă limbă. Pentru că superbele romane ale lui Teodoreanu nu ar fi fost scrise niciodată dacă autorul ar fi trăit într-o ţară fără o uliţă a copilăriei ori fără Medelenii adolescenţei noastre timpurii.
Pentru că nu ştiu să trăiesc, să iubesc şi să scriu în altă limbă decât româna noastră cea de toate zilele. Pentru că, spre deosebire de englezi, noi trăim şi traducem “love” prin dragoste, iubire, amor. Pentru că zăpada noastră, şi neaua, şi omătul nu vor egala niciodată singuraticul ”snow”.
Pentru că aici s-au născut şi-au crescut mulţi oameni mari, cu minţi luminate şi cu condeie colorate de adevăruri eterne pentru care mi-ar trebui vreo două vieţi ca să-i citesc şi să-i recitesc şi-apoi să-i recomand, cu căldură, şi altora. Pentru că suntem un popor de oameni frumoşi, deştepţi şi mândri, orice s-ar spune. Pentru că „românul s-a născut poet” (Vasile Alecsandri).
Pentru că, de fiecare dată când prezentul meu otrăvit,uneori, îmi şopteşte să plec, mi se pune un nod în gât şi unul în stomac, iar ochii mi se umplu de lacrimi. Pentru că e minunat să ai rădăcini undeva, într-un loc din lumea asta mare şi grăbită. Pentru că sunt român şi nimic din ceea ce e românesc nu mi-e străin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu