Astazi dupa amiaza,cautand in biblioteca un roman,mi-a cazut in mana un volum de poezii de Ion Minulescu.Mi-am facut o cana de ceai,m-am asezat comod intr-un fotoliu si am redescoperit placerea de a citi poezii.Rand pe rand mi-au trecut prin fata ochilor si mi-au incantat sufletul Celei care minte,Trei lacrimi reci de calatoare,Intr-un bazar sentimental,Va fi...si lista este mai lunga dar ne oprim aici.
In tumultul vietii de zi cu zi,aceste clipe de incantare sunt rare,recunosc...Suntem tot timpul pe fuga,grabiti sa ne respectam termenele limita care ne sunt impuse de diferite slujbe,mai bine sau mai prost platite.Sa incercam,totusi sa ne gasim cateva momente libere si,din cand in cand si sa ne relaxam citind poezii.
Ce frumos suna aceste versuri...
Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-as fi vrut sa fiu!…
Dar fiindca m-am nascut fara sa stiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu…
M-am resemnat, ca orice bun crestin,
Si n-am ramas decât… Cel care sunt!…
Nu sunt ce par a fi-Ion Minulescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu